Cind eram micuti..ne prefaceam ca plingem,ca sa nu dormim...insa acum e atit de diferit...ne prefacem ca dormim,doar sa nu ne vada ai nostri cum plingem.Nu,nu e vorba de: baieti,dragoste sau chestii de genul asta.Ia mai dati'o dracului dragostea asta.Nu cred sa fie mai dureros micile aventuri decit pierderea unei prietene adevarate/surioare (sau cel putin asa credeam).Stiti ...cu greu mam decis sa scriu aceasta postare,dar...blog-ul e unicul care ma intelege cel mai bine.Si ma intrebam...pina cind voi mai avea putere sa ma prefac ca e totul "perfect"...si sa spun acel "sunt bine...totul e bine" cu zimbetul pe buze.Si avem impresia ca e cel mai bine asa...fugi,pleci te ascunzi in spatele zimbetelor,al intrebarilor,al pretextelor,al motivelor stupide....Dar iti e bine asa? Uite ca asta seara nu sunt atit de puternica ca deobicei,traiesc un val de lacrimi* pe un tarim de amintiri*.Pe bune am plins mult si acum cind scriu nu'mi pot opri lacrimile.Si fiecare lacrima are Povestea ei.... Dar e atit de trist cind toate lacrimile cad dintr'un singur motiv...Majoritatea imi spun ca persoanele care tin sau cel putin au tinut la mine nu ma vor face niciodata sa sufar...Dar poate si " Ei" nu'i este mai bine.Si poate nu suntem vinovate niciuna din noi ca lantul prieteniei sa rupt. Poate vina e a celor care sa'u bagat intre noi (a noilor prieteni),...sau poate cineva nu a tinut atit cit se simtea nevoia,nu a stiut sa pretuiasca indeajuns...si acest "poate "isi gaseste rostul in aceste rinduri...in fine sa nu mai cautam vinovatul acum,oricum nu schimba nimic...ma rog nu mam gindit niciodata sa se ajunga aici,dar asta e...Stii mi'e greu sa vorbesc de tine la trecut...in pofida la tot ce sa intimplat...nu pot sa uit.Si daca e sa tragem linie au fost clipe'minunate.Atitea visuri impreuna.Atitea planuri pe viitor...si toate astea sa'u evaporat sa'u facut praf...Iti mai amintesti zimbetele noastre? chiar si lacrimile?...cind iti era greu te stringeam in brate si iti ofeream umarul meu pentru a plinge. Chiar daca cu prietenia noastra gata pina aici a fost,chiar daca mi'a luat locul "alta"...amintirile este unicul accesoriu care va ramine si va da culoare sufletului mereu...Ohhhhh dear'.....Si au ramas atitea lucruri nespuse intre noi....Ma'i facut atit de rece..am ignorat si am departat atitea persoane cu teama ca sa nu fiu dezamagita din nou,Da sigur sufletul a ramas acelasi* dar eu nu pot fi aceeasi*.....Si daca inca te doare*...Daca inca te intereseaza cind iti amintesti*...Crede'ma*....Inca Iti Pasa*.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu