Monolog

Veghez asupra viitorului.
Sperante desarte,deziluzii,
Asupra a ceea ce vreau sa fiu
Sau ce vreau sa par,
Incerc sa ma regasesc
Dar mi-am pierdut identitatea.
In oglinda vad doar umbra mea.
Nu mai vad incredere de sine,
Nici placere nu vad in ceea ce fac.
Ochii mei sunt goi de sentimente.
Prea plini de minciuni si suspine.
Inca astept adevarul,
Citind rindurile tacerii
Si plimbinduma in nestire.
Dar gasesc adevarul prea dureros.
In varianta taioasa.
Un adevar ce seaca.
Si nu-ti ofera liniste,
M-am  pierdut deja in nestire.
Cautind dreptate
Dar in zadar.
Chiar daca ai sau nu rabdare,
Ea nu vrea sa fie gasita
Din toate lucrurile de pe lume
Mi-a mai ramas un suflet.
Un suflet dezgolit de orice suferinta;
Transformat intr-un scut de arama,
Si putere sa merg mai departe.